Proteză fixă

O proteză fixă, cunoscută și sub denumirea de punte fixă, este o proteză care este fixată de dinții bont și nu poate fi îndepărtată sau purtată de pacient. În funcție de tipul de retenție, protezele dentare fixe pot fi împărțite în următoarele tipuri:

 

Pod fix cu două capete:ambele capete au dinți bonturi, iar forma de conectare între reținere și punte este conexiune fixă, care este mai frecvent utilizată clinic, cu retenție stabilă, eficiență ridicată de mestecat și durată de viață relativ lungă.

 

Pod fix cu un singur capăt:De asemenea, cunoscut sub numele de punte fixă ​​în consolă, doar un capăt al dinților de reținere și rezemare, celălalt capăt al suspensiei, ușor de format o forță indiscretă atunci când forța, mai puține indicații, mai puțină utilizare clinică.

Pod semifix:Corpul de punte și conexiunea corpului de fixare a podului fix pentru un capăt al conexiunii fixe, celălalt capăt al suportului prin canalul suportului și alte conexiuni, pot juca un anumit rol tampon, pe o parte a dinților bontului au un anumit efect de protecție, dar utilizarea clinică este de asemenea mai mică.

Pod fix compozit: Formă compozită care conține două sau trei dintre cele trei tipuri de bază de mai sus.

Punte fixa adeziva:folosind tehnologia de lipire cu rășină compozită gravată cu acid, dispozitivul de reținere a punții fix este lipit direct de dinții bont de pe ambele părți ale golului, cu o forță de reținere puțin mai slabă, utilizată în general pentru dinții anteriori lipsă individuali și mai puține spații între dinții lipsă.

În plus, în funcție de diferitele materiale, proteza fixă ​​poate fi, de asemenea, împărțită în punte fixă ​​din porțelan și punte fixă ​​integral ceramică.